Stiu, sunt multi ziaristi care n-au terminat jurnalismul sau vreo scoala care sa aiba legatura cu asa ceva. Nici nu e nevoie, daca iti merge mintea si scrii bine, poti sa fi terminat facultatea de mecanica. Doar ca astazi (si nu numai) ma uit in redactie si ma gandesc la zeci tineri care isi doresc sa scrie pentru o publicatie, insa n-au sansa asta. Pentru ca la mine la ziar gasesc urmatorul tip de ziarist: nicio treaba cu fenomenul.
Sa zicem ca face undeva intre 5 si 8 articole pe zi. Majoritatea sunt comunicate de presa, informatii trimise de politie, jandarmerie, ceva la pompierii care iti aduc la cunostinta cate incendii au stins ei in ultimele 30 de zile. Deschizi documentele, adaugi “ne-a declarat Gugu Jandarmu, sef peste prosti”, dupa care, la final, iti adaugi semnatura. Desi pare greu de crezut, chiar nu e nevoie sa scrii corect, dezacordurile nefiind o crima, nu? E ok, stii ca vine corectorul dupa tine.
Bineinteles ca laptopul tau nu se poate conecta la reteaua redactiei, fiecare articol il trimiti colegului prin messenger, coleg care da mai departe la listat, iar apoi la corector. Neputand sa te conectezi la retea, nu ai acces la pozele de care ai nevoie si care sunt in arhiva (institutii, poze de la evenimente mai vechi, personaje locale). Tot asa, rogi colegul sa-ti gaseasca poza. Daca ai fost la un eveniment si ai facut poze, un coleg de treaba ti le scoate de pe card, tu spui ca nu te pricepi si numa’ ar trece vremea aiurea.
Telefonul personal rareori il folosesti in interes de serviciu. Cu toate astea, vorbesti cu parintii, familia, prieteni, cunoscuti, pui la cale iesiri, petreceri, razi ca idiotu’ la toate glumele auzite in receptor. Cand stii ca ai de vorbit chestii mult prea personale ca sa fie vorbite in mijlocul redactiei, intre toti ceilalti colegi, te duci in baie sau iesi afara. Nu te straduiesti sa termini repede, oricum majoritatea articolelor tale sunt, dupa cum v-am spus mai sus, niste comunicate de presa la care adaugi mici chestii + semnatura de final.
Messenger, pps-uri si ppt-urile primite pe mail sunt deschise in timpul serviciului, oricum nu au cum sa te incurce. Mai mult te incurca atunci cand trebuie sa faci vreun material mai serios. Daca esti pus sa scrii editorial, strambi din nas, iar interesul tau pentru a crea un text demn de un editorial pe ziua urmatoare e undeva intre cine mai e online pe mess si cate minute mai in Orange. Si pe asta il scrii ca pula, doar va ziceam mai sus. Dupa o vreme, daca vezi ca nu-ti mai cere nimeni editorial, te simti, pentru foarte putin timp, cam nepriceput la treaba asta. Daca, totusi, ti se mai cere, rogi pe cineva sa ti-l scrie, cineva din afara ziarului. Tipa care citeste materialele + redactorul sef, obisnuiti fiind cu stilul tau de clasa a VI-a, isi dau seama imediat ca nu tu l-ai scris. Nu recunosti, ai fi prea penal.
Si cum lui Maka ii sta bine sa fie carcotas, a cronometrat, aproximativ pe ceas, cat a lucrat efectiv in cele 3 ore in care ne petrecem timpul impreuna. Eu vin pe la 12, personajul pleaca pe la 3-4. Pai va spun, si nu exagerez, maxim 45 de minute. In rest telefon, mess, internet, povesti de-an pulea, dat din trompeta aia de gura.
Nu toti ziaristii sunt asa, Doamne fereste sa fie, dar ca personajul de mai sus e plin prin redactiile din tara. Cine vrea sa se faca ziarist, dar nu se simte in stare, sa-si schimbe gandirea – daca asta poate, voi de ce nu ati putea?! Cine vrea sa se faca ziarist si a facut studii in sensul asta, va doresc bafta. E lucrul de care aveti cea mai mare nevoie ca sa ajungeti intr-o redactie.
Articole similare- Viata personala ar trebui sa ramana offline
- Guest post despre… guest post
- Emokizi 2.0
- Hai sa nu ne batem joc de nervii nostri!
- Concluzii de sambata
Etichete: cacat, parere, ziare locale
Comments: 17 Responses
Leave a Reply
Advertisment
Parteneri
-
Astia, ca specie, sunt pe moarte. Cred ca multi or sa prefere pe viitor sa angajeze bloggeri de succes (sau talentati) in locul astora. Sau sa-i tina pe astia la comunicate, iar cu bloggerii sa faca succesuri.
Poti sa generalizezi pentru orice domeniu de activitate ca nu se supara nimeni.
Asta e mostenire de la comunisti si Sper sa se transmita mai departe, ca altfel se duce tara de rapa cu d-astia care muncesc. Ca tine sau ca orice alt dus cu pluta care mai munceste.
Jynx´s last blog ..Toti romanii.. pe Facebook
@Jynx: n-are rost sa ma dau rotund, si eu fut buha la locul de munca. dar eu nu sunt ziarist, eu nu scriu articole
Asa-mi imaginez ca se desfasoara munca in toate birourile – poate din cauza revistelor de fumei pe care le-am citit pe la 15 ani unde principalele preocupari erau: cum sa flirtezi cu colegu’, cum sa te imbraci la birou, cum sa te ai bine cu sefu’, de ce e invidioasa pe tine colega de birou (raspuns: pentru ca esti frumoasa, stilata si ai barbat cu p. mare).
Pot sa-l contrazic pe Jynx: e treaba generalizata, observata inclusiv la americani si numita de unu’ Taylor “soldiering” = frecatul mentei in asa fel incat sa pari ocupat – cine e maniac Seinfeld stie fazele cu George care explica cum se face asta in mod convingator: http://www.youtube.com/watch?v=rOQmxNPTJwc
)
Luana´s last blog ..Nine
desi ai fi in stare
, cat despre post , trist
A.Razvan´s last blog ..Jocuri Gatit
@Luana, pai asta am zis si eu.. ca e generala. In toate domeniile sunt din-astia. Mai important e ca multi sunt mai bine vazuti decat cei care muncesc.
@Maka nu mai numara minutele muncite de ala, mai sunt inca 10 milioane ca el. Si le merge bine.
PS: Nu dau sa te doara.. dar poate ar trebi sa aiba si ei o datorie la feld e mare ca a ta ca sa munceasca
Jynx´s last blog ..Toti romanii.. pe Facebook
Sa-nteleg ca poti sa fii bata si sa fii declarat ziarist? E o parere de rau argumentata, bine ca nu apar la tv, bine ca nu-s oameni de televiziune.
Sau poate ca nu e asa bine, daca s-ar face de ras in fata camerelor, poate asa are si norocul sa fie dat afara de la ziar si sa-i faca loc altuia, poate ai bun.
Pavel´s last blog ..PostiÅ£i fraÅ£ii mei, postiÅ£i de la net
De vină sunt ÅŸefii lor, că acceptă să-i plătească pentru jurnalism de mâna a 5-a. ÃŽn altă ordine de idei, dacă angajezi pe unul care-Å£i face treabă, care nu confundă ancheta cu reportajul, care mai ÅŸtie să facă ÅŸi un crop la o poză… nu merge să-i dai 9 milioane ÅŸi bonuri de masă.
Şi atunci plăteşti nişte păcălici pe care să-i fuţi în gură când îi vezi cât sunt de proşti. DA E IEFTINI!
motanes´s last blog ..Ce ne-am face fără femei?!
Am scris un articol pe tema asta…fiind student in anul I la jurnalism. Aveam banuiala aceasta, iar tu mi-ai confirmat-o, din pacate. Vazand partea plina a paharului, cine a luat-o pe drumul acesta si vrea sa realizeze ceva in acest domeniu nu cred ca poate fi intimidat. Da, ai nevoie de noroc, insa tine si de pregatire. Nu cred ca un ziar cat de cat serios care are in fata doi aplicanti pentru un post il va alege pe cel nepregatit si iresponsabil.
Marius Moga´s last blog ..Sportul românesc, față în față cu viitorul
@Andrei kNox Este mare drum de la blogger până la jurnalist. Să fii jurnalist nu înseamnă numai să scrii articole corect din punct de vedere gramatical. Principala ocupaÅ£ie a ziaristului este colectarea de informaÅ£ii ÅŸi asta presupune multă muncă de teren: reportaje, interviuri, conferinÅ£e de presă, pândit nu ÅŸtiu ce burtos când iese de la parlament, telefoane, mailuri, o întreagă reÅ£ea de relaÅ£ii ÅŸi contacte… Pentru gramatică ÅŸi ortografie există redactorii, editorii…
Dan Lee´s last blog ..Nu mă viola, dacă poÅ£i!
Si la tv e cam la fel.
Tin minte ca la PROTV in Bucuresti frecau menta vreo 5-6 pitzi de la SNSPA, si cand le venea randul faceau un “in direct” in fata blocului despre ambuteliaje in trafic.
Meanwhile, reporterii “de la tara” erau putini, mergeau de cele mai multe ori si cu camera in spinare, filmau si luau interviuri singuri.
articolul asta l-ai stris in timpul orelor de program de la serviciu sau dupa!?
@jiji: in timpul orelor de serviciu
Bravo, amice!
Cam asa se intampla. Cam asta e presa din ziua de azi. Ai pus semnul pe i grec. N-as fi putut s-o fac mai bine – abitir -, dupa 20 de ani de presa “centrala”, cum ii zic cei dinafara Capitalei. Tu ai nimerit-o, si de-aia te felicit! Pe de alta parte, daca presa postdecembrista n-ar fi existat, poate ar fi fost mai bine. Populatia n-ar mai fi aflat cat de corupte pana in maduva oaselor sunt institutiile statului. Si nici n-ar mai fi injurat-o, cum , adesea, o face acum, pentru ca un obscur reporter a primit 100 de euro spaga. De foame. Dupa 20 de ani de presa de investigatii te las pe tine, si pe altii la fel de combativi, sa duceti lupta care candva a fost si a mea. Eu nu mai pot. M-au ingenunchiat. M-au ciuruit, vorba lui Nicolaescu. Dar de tacut, nu pot, si de aceea, amice, te felicit inca o data!
ceva similar si pe http://omulfarachip.wordpress.com . sustin ideea, mai putin aia cu gramatica academica…treaba reporterului e sa aduca marfa…greseala vine din faptul ca prin redactiile romanesti nu se mai respecta ierahia…reporterul e si redactor si editor si pozar si cam de toate…stiu multi ciumpalaci care fac urat daca primesc de la “personal” legitimatia inscriptionata cu denumirea functiei, conform cartii de munca, aceea de REPORTER…hai bafta…
Asta nu-i nimic. Ai uitat sa specifici muca turnatorie, specifica romanului, indiferent de functia pe care o ocupa. Asa ca degeaba zici ca X nu munceste, cand, de fapt, el fileaza pe toata lumea si dupa aia spune mai departe.
rasfatzika´s last blog ..Glenn Beck, comentatorul Fox News, aseamna crestinismul cu comunismul. Reactii
Doamne ca bine le mai zici Andrei. Nu iti este frica ca personajele in cauza vor intra pe blogul tau si vor citi aceste randuri? Daca vrei sa le citeasca, te ajut si eu, nu spui cum da’ pot s-o fac. Dar eu nu vreau sa-ti faci dusmani in redactia in care lucrezi. Nu ca ti s-ar putea intampla ceva rau, ci pentru ca personajul sau personajele in cauza nu se vor schimba “never”. Asta pentru ca le tine figura…. Unde sunt vremurile in care in redactie, la orele amiezii, se inroseau telefoanele de atatea apeluri, reporterii veneau cu stiri proaspete de pe teren, fixul suna mereu, iar eu strigam ca asa este numai la casa de nebuni. Dar toate astea se petreceau intr-o redactie in care, daca sefului nu-i placea deschiderea din ziar, chiar daca era tarziu, secretara de redactie trebuia sa refaca ziarul. Ce vremuri!… Ce oameni deosebiti!…