Some things will never change

Oricat m-as infrana sa nu scriu despre sport pe blogul asta (pentru ca stiu ca nu sunt multi interesati de subiectul asta), acum n-am cum sa ma abtin.

• cand incepe un sezon, poti castiga maxim 6 trofee (7 echipele din Anglia, ei au si Cupa Ligii): campionatul, cupa, supercupa, Ch. League, Supercupa Europei, Mondialul Cluburilor – Barca le-a castigat, in premiera in istoria fotbalului, pe toate in acest sezon
• Guardiola declara vineri, cu o zi inainte de finala mondialului cluburilor, ca viitorul este “negru”, pentru ca de acum incolo catalanii pot doar sa egaleze aceasta performanta, niciodata sa o depaseasca (poate doar la cifre, statistici legate de goluri, pase, posesie etc). Intotdeuna se vor face comparatii, si noh, te compari cu perfectul
• Pedro, un pusti crescut de Barcelona si care n-are loc in primul 11 doar pentru ca Henry este un nume, a reusit, la numai 22 de ani, sa marcheze in toate competitiile insirate la prima bulina. E foarte greu sa joci in toate, sa si marchezi in fiecare, deja meriti sa fii in cartile de istorie a fotbalului
• va urma o cadere, e normal. Nu stiu daca cel mai bun psiholog din lume te-ar putea face sa joci si la anul cu aceeasi motivatie ca in anul in care ai castigat tot ce se putea castiga. De ce? Pentru ce?
• acelasi lucru si pentru Messi: castigi toate trofeele cu echipa de club, castigi Balonul de aur, virtual castigator al Fifa World Player, intreaga lume la picioare (mai putin argentinienii)… pentru ce sa mai tragi? Eventual titlul mondial cu Argentina, dar pentru aia iti mai trebuie si pe cineva priceput pe banca, Maradona fiind un antrenor mediocru
• diferenta intre fotbalul romanesc si cel din vest este diferenta dintre Stoichita (un tip ok, mi se pare om bun) si Guardiola: romanul nu stia numele adversarilor de la Sheriff, spaniolul mananca si respira fotbal, urmarind zeci de dvd-uri cu viitoarele adversare ale Barcelonei (asa reuseste sa pregateasca fiecare meci si in functie de adversar)

Artizanul acestor succese e un om normal, cu sentimente si trairi ca oricare altul

Tineam cu echipa catalana si cand, pe la sfarsitul lui 2003, la inceputul mandatului lui Rijkaard, erau pe locul 16 si mergeau din infrangere in egal. Acum dati-mi voie sa fiu mandru ca sunt de vreo 10 ani fanul nu celei mai titrate echipe din fotbal (ca nu e), ci a unei dintre cele mai frumoase echipe care a iesit vreodata pe terenul de joc.

• Cum comenteaza o femeie un meci de fotbal
• Scurta despre fotbal
• Echipa nationala a bloggerilor romani
• Cea mai buna metoda de slabit
• S-a inchis fabrica de prieteni?

Etichete: Barca, fotbal