De mici stim ca scoala e facuta sa ne invete lucruri, sa ne dea o educatie, o conduita necesara pentru anii ce urmeaza. Bineinteles ca multora dintre noi nu ne-a placut scoala, am trecut prin ea doar asa ca sa vedem o buca buna la tipa din 12B sau ca sa radem alaturi de colegii de clasa.
Acum stau si ma gandesc: care sunt cele mai importante/interesante lucruri care le-am invatat in timpul scolii ? Si fac si un top pe tema asta. Nu vreau sa ma refer la informatii clare, din manuale, ci la adevarate sfaturi utile pe viitor, chestii care vor aveau sau au ecou in viata. Incepem asa incet:
- Am invatat ca prima impresie conteaza. Bineinteles ca Cioaca de mine nu era un tip cuminte si gura, asta care ma trage in jos si acum, si atunci era foarte mare. Xulescu era cuminte si ridica mana in primele ore, era vazut drept copil cuminte si silitor. Andrei ? Pai el comenta, se certa cu profesorii astia noi, caterinca, logic ca era vazut ca o mica problema. Cand venea ora de ascultat: eu stiam de 7 si primeam 5, ala cuminte si cu mana pe sus, stia tot de 7 si primea 8/9. Asa Andrei, baga la bibilica.
- Am invatat de la dirigintele cls. V-VIII ca e bine ca atunci cand ma spal pe cap, sa nu ma frec cu unghiile pe crestetul capului. Buna observatie venita din partea omului care se vrea a fi parintele tau de la scoala. Si acum, cand ma mai frec in baie, la cap ma refer, imi sare in minte acel om despre care, ulterior am aflat ca este un obsedat sexual.
- Am invatat ca daca iei ore de la profesoara de matematica, ea te va ajuta putin la orele din clasa. Da, este adevarat insa si mai adevarat e ca la un moment dat si stiam materia asta nesuferita de mai toti. Insa cred ca din 12 ani de scoala serioasa, doar vreo 3 luni am stiu si eu matematica in asa fel incat sa nu-mi fie teama de acel mare scaun, 4 cu felicitari.
- Am invatat ca nu e bine sa stai (concubinaj
) cu o colega de clasa. La varstele alea, plictiseala poate interveni foarte usor in relatia voastra si astfel se destrama totul. In fiecare zi ii vezi fata, il vezi cum tremura in timp ce copiaza, il vezi cat e de hapor dupa acei doi de 10 care ii lipsesc sa-i creasca media, si astfel il vezi un pic diferit. Te saturi, parerea mea - Am invatat ca multi profesori ajung acolo pe pile si relatii. Tin minte ca aveam o profesoara de informatica care nici macar nu stia sa schimbe screensaver-ul. Pe cuvant ! Ea tot zicea acolo dintr-o carte, toro toro toro si la final: maine dam lucrare. Atata putea, atata facea.
- Am invatat toate capitalele Europei. Daa, daca eram si eu la ceva bun la scoala, in afara de religie si sport, era geografia. Am participat in liceu la olimpiada si pot sa spun ca nu mi-e rusine cu ce stiu din geografia lumii. Paun o chema pe profesoara si era tare al draq. Acum, cu mintea unui tip aproape de insuratoare, zic ca facea bine ce facea ea acolo, din spatele catedrei. Atunci ? Injuraturi si blesteme. Gresit Andrei, gresit.
- Am invatat ca disperarea unora pentru note este inimaginabila. Am vazut baieti in toata firea, de aia de 2/2 cu pachete de muschi pe ei care se milogeau dupa un amarat de 10 care sa le mareasca media. Nu conta ca apoi el, in pauza, era pe acolo semi zei si se credeau un macho de Economic(liceul terminat). Atunci, la ora cu pricina, era milogul de serviciu.
- Mai spre final dar tot legat de scoala am invatat ca prea multa scoala te face sa pierzi momente faine din timpul acelor ani. In timp ce tu stai in clasa si repeti si iti tot repeti, puteai sa faci altceva, sa te distrezi, sa te simti bine alaturi de colegi. Aici nu ma refer la obositii astia care beau de rup prin scoli si se duc sa-i arda parul unei alte colege. Aia merita impuscati si daca ajung eu la putere, asa o sa pateasca.
Eu zic de tot felul de glume, bahula unul de altul, partide aprige de fotbal sau de volei cu fetele a caror ţâţe sareau aproape la fel de mult ca mingea aia elastica.
Si acum recunosc, sunt al draq de curios, tu cu ce ai ramas din anii de scoala ? Sau cu ce ramai, ca probabil sunt multi printre voi care inca nu ati terminat liceul ?
- Taticuleeee… ce p*la mea
- Lucruri pe care doar o nevasta te poate invata
- 6 lucruri pe care nu trebuie sa le stiti despre “Troia”
- 10 lucruri pe care un ginecolog nu trebuie sa le faca
- Lucruri de valoare pentru oamenii in varsta
apropo de profesoara Paun care de altfel si mie mi-a fost profesoara…v-a iesi anul acesta la pensie..asa ca viitori elevi din NR.7 vor fii bucurosi…cat despre relatiile cu un coleg de clasa ai o mare dreptate….si acest lucru stiu din propia experienta
…iar referitor la intrebarea ta…am ramas cu o imbogatire a vocabularului, cu un orizont mai larg si nu in ultimul rand amintirile cele mai dragi alaturi de colegi… 
PS nu am terminat inca liceul dar sunt pe aproape..in an terminal 
Ei, pai in scoala iti formezi si, pe parcurs, iti largesti cultura generala, iti descoperi pasiuni, iti formezi atitudini fata de viata in general. Oricat de chiulangiu ai fi, tot ramai cu ceva.
In scoala am fost invatata sa imi controlez reactiile anapoda, impulsivitatea, mimica exagerata (nu am scapat de tot de strambaturi sau de reactii vulcanice :d).
Apoi am sesizat ca e foarte usor sa multumesti un profesor, doar periindu-l putin. Cateva laude si gata, se inmuia. Cel putin asa a fost in cazul meu.
In scoala inveti sa lupti pentru ceva, pornesti de la lupta pentru o nota si ajungi la o cauza, nobila sau nu. In scoala inveti ca e normal sa depui un efort si apoi sa fii recompensat (partea proasta e ca in viata reala te trezesti cu fundul de pamant deseori).
Am invatat ca oamenii sunt foarte subiectivi si foarte greu se pot distanta de interesele personale.
Pentru mine pauzele si orele pe care nu le faceam de mergeam la sala cu baietii sa bem o bere, sau pana in parc cu prietena (a fost candva).
B-Blogs last blog post..Incaltamintea la baschet
In generala pot spune ca am invatat mai multa materie. In liceu am fost mai libertin, imi faceam mai mult de cap, diriginta avea obiceiul sa o tot cheme pe mama la liceu:Raul asta a facaut, Raul merge prea mult la baschet(pana in clasa a XI), Raul a spart un geam, ii prea obraznic… In clasa a XIIa s-a cam saturat si in fiecare joi aveam abonament in sala de sport a lui Nastase
). In liceu pot spune ca s-au legat foarte multe prietenii care inca sunt foarte puternice chiar daca am terminat liceul de 3 ani. Si in liceu incepi sa iti alegi ce iti place si ce e nevoie sa inveti nu cum fac altii invata tot pentru nota mare…
ROOLLYs last blog post..Taxa inmatriculare
Nr. 7 …ce dor mi de vremurile alea…intrebare, nu ai facut orele de mate cu senzatia Bulz cumva?:))
JorjHs last blog post..Intreaba`l pe JorjH 3 – Trilogia continua
Eu sunt in al 3 lea an de liceu si imi place foarte mult cu toate ca ii dispretuiesc pe majoritatea colegilor…am doar 7 cu care ma inteleg bine,de restul ma lipsesc
Profesori care au venit pe pile sunt destui si la mine in liceu si culmea ca tot aia de informatica se nimeresc
Profesoara mea de mate e cam ironica si in loc sa iti explice face caterinca de tine…concluzia : De ce sa sti aduni cand poti fii batjocorit?
Despre concubinaj ce sa zic…dupa 3 ani in care am fost colegi am hotarat sa ducem totul la alt nivel si dupa cum merg lucrurile…nu cred ca o sa ne plictisim unul de altul
La punctul 7 am vazut oameni care s-au apucat plans ca au luat 9 sau 9,50
La punctul 8 iti dau dreptate…imi e dor de zilele cand prindeam un extintor si faceam zapada in mijlocul verii sau cand luam mingi si mergeam in sala de sport si daramam zugraveala si de ceva vreme in pauzele in care nu ieseam mai dadeam o cancina scurta…oricum…nu tre doar distractie,intai lectiile dupaia distractia
Din liceu raman cu cele mai frumoase amintiri,ies cu mai multe cunostinte si ies mandru ca o sa le pot da peste nas la toti papagalii care se cred mari sefii si ca ei sunt atat de buni incat nu sunt nevoiti sa invete….o sa ies cu diploma de bac in mana si cu o punga in cealalta…punga o arunc pe jos si le zic la aia sa o ridice si daca intreaba “de ce?”… le arat diploma si degetul mijlociu
Buddhalovas last blog post..Zi de post…
Creştinismul originar – cult demonic
Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină privind adevărata-i esenţă. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.
Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebui să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.
Venirea salvatorului poporului era aşteptată de multe veacuri. El trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.
Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Biblie, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri de la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?
Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.
O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici pe această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.
În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbină casa? Un om nebun!
Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el era mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare de om dezechilibrat. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele? Bolnav mintal!
Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.
Un alt episod din faptele acestui om bolnav mintal este cel cu smochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să ne imagină că un om merge la casa unuia şi-i cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din casă pur şi simplu nu au mîncare. Urmează ca cel care a cerut mîncare să îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa aceea. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care blestemă pentru că pur şi simplu nu ai avut ce să-i dai de mîncare atunci cînd el a vrut să mănînce? Puţin spus un nebun, este răul întruchipat care pur şi simplu nu raţionează. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Cazul lui Iisus este tipic patologic al unei minţi bolnave.
Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om, privitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Contează ce băgăm în pîntece! Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.
Să analizăm doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic bazat respectînd această învăţătură a lui Iisus. Un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă mintal nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.
Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Satana iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos în păcat cu el. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii din suferinţă pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor.
Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?
Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se vor supune noii învăţături. Această frică de năluci persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. Observăm că atenţia este concentrată pe diavol şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Dar sechelele mentale pe care le implantează în minţile oamenilor, pe cei mai mulţi rămîn să-i bîntuie toată viaţa. Deşi despre „învingătorul morţii”, se spune că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date de pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?
Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Ne putem întreba dacă nu s-a dus cumva direct în iad de unde nici că-i pasă de ce se întîmplă pe pămîntul deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin pe pămînt. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă în cazul Iisus.
Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce durere prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.
Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.
Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică drept impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz patologic de bolnav mintal a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, deghizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”.
Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi rapacitatea socială a unora care pozează în creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre ei sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului creştin nici nu ştiu practic în mîna cui se află.
Puterea politică de-a lungul timpului a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul a fost tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.
Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om ce îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un bolnav mintal de a cărui boală se suferă în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne poate duce la pieire. „Salvatorul” demonic ne-a adus încet încet la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii. Unde să mai căutăm salvarea Dumnezeule adevărat?
unom
Nu prea inteleg legatura cu articolul lui Andrei despre scoala si cu ce am ramas din anii aia deosebiti pe care i-am trait…..DAR….asa e, se vede domnule UNOM ca ai reusit sa vezi dincolo de aparente….Probabil ca daca iti expui in public astfel de pareri sigur vei si blamat, categorisit ca facand parte din nu stiu ce SECTE dubioase sau mai stiu io` ce curente sataniste… Fii sigur si ai incredere ca timpul va rezolva totul, viata ne va invata, incet ce-i drept, cam cum stau lucrurile in realitate. Nu dispera, nu esti singurul care intelege o parte din marele ADEVAR….