Zilele trecute am vazut, cu totii, cred, cum niste domnite si tineri frumusei, pana in 30 de ani, castigau o galeata de bani stand intr-un birou de la Autoritatea Civila Aviatica (vezi 1 si 2). Buun! De injurat la ei, am injurat cu totii, nu? Si acum toti in cor, ca la cresa: Daaa! Dar stati putin. Daca voua vi se oferea un astfel de post, l-ati fi refuzat?
Sa zicem ca venea unchiul Fane pe la tine:
- salut, nepoate. Ce faci?
- da’ ce sa fac, imi iau un film de pe filelist. Tu?
- Am venit in povesti pe la tat’tu, dar de fapt cu tine am treaba. Ai facultatea terminata?
- da, tocmai ce mi-am luat licenta.
- bun atunci. Eu am venit cu o propunere: am un post pentru tine acolo unde lucrez eu, la cladirea aia faina din orasul de jos
- ooo super! M-ai scos din cacat! Cat e salariu?
- Mai nepoate, e mult, dar nu vreau sa ti se urce la cap. Peste 200 de milioane pe luna.
Si tu, nepotul norocos, ce raspuns i-ai fi dat? Daca este unul care zice sincer (adica cu o mana pe inima, cealalata mana pe Biblie, sub epitrahilul parintelui, in sfanta biserica de la Ierusalim 
) ca nu ar accepta, eu il iau cu mine in casa si il gazduiesc si hranesc gratis timp de o luna. Ii dau si de o Fanta.
Stiu, ne place sa injuram la altii. Ne place sa-i facem nesimtiti, dar daca noua ni s-ar oferi un astfel de post, curata si dreapta noastra constiinta s-ar duce pe zama cacatului si am accepta postul in secunda doi. Si eu injur la ei, si eu injur la umflatele care stau toata ziulica la birou, isi beau cafeaua si profita de aerul conditionat, in timp ce eu stau ca milogul si imi astept umila sansa sa ajung la biroul dansei (asta am patit azi in BCR). Dar mi-ar placea ca biata mama sa fie una dintre ele, iar la sfarsitul lunii sa-mi spuna ca i-au bagat pe card cateva zeci de milioane.
De injurat ii injuram, dar cred ca este doar ciuda ca nu avem si noi, nu neaparat ca sunt ei nesimtiti ca incearca sa produca multe milioane pentru curul lor si al familiei.
Va puneam acum doua saptamani niste piese pe blog. Una dintre ele era si cea de mai jos, acum i-a facut videoclipul.
Vedeam ieri, pe blogul lui Mihai, un sondaj interesant:
Loading ...- Sa-mi stiu care va fi sotia. Sa zicem ca-mi zice un nume, Lucretia (din nou, cel mai penibil nume pentru o fata), o tipa pe care nu o cunosc. Pai si ce voi face pana dau de o fata cu numele Lucretia? Cum o sa ma comport cu femeile care-mi trec prin pat, casa, viata, suflet pana atunci? Fac tot ce-mi vine in cap, stiind ca eu voi lua, pana la urma, o tipa cu numele Lucretia? Ar fi nasol sa mai am relatii serioase, eu fiind convins ca toate ajung la despartire dinainte sa inceapa.
- Decesul? De moarte la toti ne este frica. Bine, poate unii o vad ca pe o eliberare de toata povara zilelor in care te tarasti ca o mangusta infometata. Sa zicem ca imi zice data… 24 mai 2055 (e numa bine asa, presimt ca o sa fiu un batran tare sacait si nu vreau sa-i incurc pe cei din jur). Pai si pana atunci ce fac? Orice, ca stiu ca doar peste vreo 45 de ani o sa ma duc la cei multi. Nici asa nu-i bine!
- Aflu cum sa fac rost de o avere imensa. Oricat de fake am fi, tot trebuie sa recunoastem ca ne plac banii. Unii ii vor in cantitati industriale, altii au nevoie exact atat cat le lipseste acum. Totusi, cred ca sunt destul de slab si o avere imensa m-ar face sa-mi pierd mintitle. M-ar face sa nu mai apreciez lucrurile mici, fara valoare materiala, m-ar schimba intr-un cacat de om. Dar da, as vrea o idee de afacere care, prim munca si seriozitate, sa-mi aduca o bunastare materiala pe cand imi iau si eu
necazulnevasta. - Am un singur proiect in desfasurare – viata! Deci varianta asta nu-mi face deloc cu ochiul. Daca as avea un anume proiect, poate as afla ca-mi va iesi cum trebuie si as inceta sa lucrez pentru el cu aceeasi seriozitate, ardoare, pasiune. As sti dinainte ca imi iasa bine si doar as astepta sa se intample lucrul asta.
Daca as afla ca iasa rau, cred ca as renunta la el in secunda 2. Iarasi, fiind convins de un lucru, as lasa balta orice incercare de a duce la bun sfarsit un proiect sortit esecului. - Cat am fi de curiosi de viitorul nostru, e mai bine sa nu stim. Cel putin asa gandeste capul asta de deasupra tastaturii. O sa fie un fel de viata la comanda, in care toate actiunile pana la implinirea faptului in sine vor fi niste chestii de umplutura, de trecere seaca de la punctul in care mi-am ales varianta pana la implinirea ei.
Stiti ca mor de curiozitate sa vad cum gandesc altii, voi ce ati alege? Nu va judeca nimeni, aici suntem ca la alcoolici anonimi
Eu zic ca e din cauza ca a nascut Nikita, lumea din jur spune ca acum era momentul, asa ii cursul normal in viata unui tanar, cert e ca vara asta mi-am terminat si eu facultatea. Bine, facultatea in sensul ca ce tine de examene, restante, proiecte, spagi, de astea. Mai urmeaza, tu draga, licenta aia de final. Acea stampila papala cum ca penultimul fiul al satului, Andrei “buci de pomelo”, a terminat o facultate, de oameni mai retarzi, ce-i drept (e vorba de Spiru Haret, v-am mai zis).
Prietenul cel mai bun imi este si coleg la facultate, mai are o amarata de restanta, o injosita de materie a carui nume ramane un mister si pentru el, dar care ii da batai de inca din anul 2. Ca un prieten din Brokeback Mountain ce sunt, am zis sa-l astept pana reuseste si el (sper ca pana ne insuram) sa-si ia restanta aia.
Un alt motiv pentru care am renuntat in a mai da licenta in vara asta este si chestia aia care poate fi numita, foarte simplu si usor, bani. Acei oameni importanti ai Romaniei care sunt desenati frumos pe niste hartii dreptunghiulare, cica ochiul dracului, dar acei ochi din care am vrea sa avem vreo o suta de perechi in buzunar.
5 milioane trebuie sa platesc. Nu e mult, dar nici exagerare nu e cand zic ca e criza. De banii aia faci altceva, mergi la mare, poate o excursie scurta la Madrid, poate un Hoiduslbozlo’. Vedeti voi, chestii cu adevarat serioase
Insa, ca doar exista si un insa in aproape orice poveste din 2009, lumea din jurul meu incepe sa chicoteasca: ai facut 3 ani de facultate si acum nu esti in stare sa-ti dai licenta?! Pai ca si cand n-ai facut nimic [… spatiu in care eu stau cu capul in jos, par afectat…] Trece vremea si mai incolo n-o sa mai ai timp, chef, minte, bani sa dai licenta. Si a minciuna nu-mi suna, nici exagerare nu pare, dubiile incep sa-mi dea tarcoale: am facut bine ca am amanat licenta?
Ma tot anunta cei de la Webfactor ca imi expira domeniul asta. Aseara am dat reinnoire si deja s-a si facut factura, ca in filmele cu zane si baghete magice.
Pornind de la factura aia, mi-au venit in cap unele nelamuriri:
1. N-am cont de paypal. Ce card si de la ce banca imi recomandati sa-mi fac ca sa atasez la contul Paypal pe care mi-l voi face? Unul care sa mearga struna si sa n-am probleme, va rog.
2. Pana in luna mai tot primeam sms-uri de la Raiffeisen cum ca am de platit vreo 2 euro si ceva nu stiu ce taxe, s-ar putea sa fie legate de administrare cont, nu mai stiu exact. Acum un prieten ma sfatuieste sa ma duc sa inchid contul daca nu-l mai folosesc, s-ar putea ca peste cateva luni sa am de plata vreo 2 milioane restanta. Se poate asa ceva?
3. Asta nu mai e lamurire, e o prostie din partea celor de la Webfactor: 
Deja mi-au trimis un alt mail in care zic ceva de genul: draga restantier, trai-t-ar abonatii de pe blog, vezi ca deja a trecut o gramaaaada de vreme de cand ti-am eliberat factura, adica ieri, si azi, la o zi dupa eliberarea facturii, aceasta e o restanta rusinoasa. Pai treaba e asta, sa treaca atata timp si sa nu platesti? N-ai auzit de secolul vitezei? O zi de neplata pare o eternitate pentru noi, care, de ce sa ne ascundem, suntem putin afectati de criza.
Oi’ plati saptamana asta, taceti acolo!
Astept sa ma lamuriti cu primele doua, ca doar de asta imi sunteti prieteni
